Boli ale Intestinului Subțire

Pentru stabilirea diagnosticului de tumoră de intestin subțire pot fi necesare următoarele investigații:

Endoscopia digestivă superioară (esogastroduodenoscopie) – presupune introducerea prin cavitatea bucala, prin esofag și stomac, până la nivelul duodenului sau prima ansă jejunală (prima parte a intestinului subțire) a unui tub subțire (diametrul unui pix), prevăzut cu o cameră la capăt, putând fi vizualizată direct tumora

Biopsie – manopera care se realizează în timpul efectuării endoscopiei superioare, prin care medicul, recoltează un fragment de țesut din zona cu aspect suspect a intestinului subțire, fragment ce ulterior va fi analizat la microscop

Endoscopia digestivă inferioară/colonoscopia – asemenea endoscopiei digestive superioare presupune introducerea unui tub prevăzut la capăt cu o cameră, tubul se introduce prin anus, se ascensionează în colon până la nivelul ultimei părți a intestinului subțire

Video capsula endoscopică – presupune înghițirea unei capsule (de dimensiunea unei pastile care este prevăzută cu o cameră); asemenea unei pastile, capsula se va deplasa prin stomac în intestinul subțire, timp în care efectuează mii de poze, care sunt trimise pe un dispozitiv, putând fi ulterior vizualizate pe un calculator; capsula este eliminată în mod fiziologic, în timpul mișcărilor normale ale intestinelor; este indicată doar în cazul pacienților cu hemoragie digestivă, fără modificări patologice care să fi fost evidențiate la endoscopia digestivă superioară și inferioară

Bariu pasaj – un tip special de radiografie care presupune înghițirea unei suspensii de bariu, permițând vizualizarea radiologica a esofagului, stomacului și intestinului subțire

Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast care poate fi administrată intravenos sau oral (entero-CT); această metodă imagistică este de elecție punând în evidență tumora, modificările din jurul acesteia și evaluează extensia la distanță în cazul tumorilor maligne (decelare posibile metastaze)

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) – realizează o imagine ce poate ajuta la decelarea extensiei celulelor canceroase în întregul organism; la această investigație se folosește un radionuclid (glucoza) care se injectează intravenos și se obține o imagine care evidențiază structurile ce utilizează glucoza; celulele neoplazice sunt mai active metabolic și folosesc glucoza mai intens decât celulele normale

Ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale; permite vizualizarea tumorilor de intestine subțire dacă acestea sunt de mari dimensiuni sau poate decela dilatare a anselor intestinale situate în amonte de obstacol, lichid în cavitatea abdominală

Laparotomia exploratorie – presupune explorarea chirurgicală a cavității abdominale prin incizia peretelui abdominal

Analize de laborator – hemoleucogramă (poate evidenția un sindrom anemic în cazul prezenței unei hemoragii de la nivelul tumorii)

Tratamentul chirurgical este indicat în cazul tumorilor intestinului subțire diagnosticate în urma efectuării examinărilor endoscopice sau imagistice, efectuate pentru simptomatologie specifică. În funcție de tipul tumorii benignă sau malignă (diagnostic stabilit prin biopsie), se indică o rezecție segmentară enterală limitată (pentru tumorile confirmate benigne) sau o rezecție enterală segmentară cu limite oncologice, aproximativ 10 cm proximal și distal de tumoră (pentru tumorile confirmate maligne). O rezecție enterală segmentară, presupune îndepărtarea chirurgicală a părții afectate a intestinului subțire cu sutura (reunirea) celor două capete tăiate, pentru refacerea continuității digestive.

În cazul tumorilor maligne în funcție de stadiul acestora, poate fi indicat tratament oncologic:

Chimioterapia

Tratament antitumoral, care folosește anumite medicamente în scopul distrugerii celulelor canceroase; aceasta poate fi administrat înainte de tratamentul chirurgical (chimioterapia neoadjuvantă) cu scopul reducerii în dimensiuni a formațiunii tumorale pentru a putea fi ulterior îndepărtată chirurgical sau, poate fi administrat după tratamentul chirurgical (chimioterapie adjuvanta) cu scopul distrugerii celulelor canceroase care ar putea deja fi răspândite în organism.

Radioterapia

Tratament antitumoral, care folosește raze X de intensitate mare sau alte tipuri de radiații ce sunt capabile să distrugă celulele maligne; poate fi ca în cazul chimioterapiei de doua tipuri: neoadjuvantă sau adjuvantă.

Radiochimioterapia

Presupune combinarea chimioterapiei cu radioterapia, cu scopul creșterii eficientei acestora.

Terapia biologică/imunoterapia

Utilizează substanțe produse de organism sau sintetizate în laborator cu scopul întăririi sistemul imunitar în lupta acestuia cu cancerul.

Pentru stabilirea diagnosticului de boală Crohn la nivelul intestinului subțire sunt necesare următoarele investigații:

Endoscopia digestivă superioară (esogastroduodenoscopie) – presupune introducerea prin cavitatea bucala, prin esofag și stomac, până la nivelul duodenului sau prima ansă jejunală (prima parte a intestinului subțire) a unui tub subțire (diametrul unui pix), prevăzut cu o cameră la capăt, putând fi vizualizate leziunile

Biopsie – manopera care se realizează în timpul efectuării endoscopiei superioare, prin care medicul, recoltează un fragment de țesut din zona cu aspect suspect a intestinului subțire, fragment ce ulterior va fi analizat la microscop

Endoscopia digestivă inferioară/colonoscopia + ileoscopie – asemenea endoscopiei digestive superioare presupune introducerea unui tub prevăzut la capăt cu o cameră, tubul se introduce prin anus, se ascensionează în colon până la nivelul ultimei părți a intestinului subțire

ECT/RMN abdominal cu contrast oral (entero CT/RMN) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast care este administrată oral (entero-CT); poate evidenția stenoze, fistule, îngroșări ale peretelui intestinului subțire, abcese, adenopatii

Ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale; poate vizualiza distensia intestinului subțire în amonte de o stenoză sau colecții patologice in cavitatea abdominală (abces, peritonită prin perforație)

Video capsula endoscopică – presupune înghițirea unei capsule (de dimensiunea unei pastile care este prevăzută cu o cameră); asemenea unei pastile, capsula se va deplasa prin stomac în intestinul subțire, timp în care efectuează mii de poze, care sunt trimise pe un dispozitiv, putând fi ulterior vizualizate pe un calculator; capsula este eliminată în mod fiziologic, în timpul mișcărilor normale ale intestinelor; utilizată pentru evaluarea intestinului neaccesibil endoscopiei clasice

Analiza materiilor fecale pentru a evalua eventuale pierderi de sange, eventuala inflamație sau infecție
• Analize de laborator – hemoleucogramă – (creșterea numărului de leucocite- leucocitoză), VSH, proteina C reactivă (valori crescute în prezența inflamației), imunologie pANCAs (anticorpi antineutrofili citoplasmatici perinucleari), ASCAs (anticorpii anti Saccharomyces cerevisiae)

Tratamentul în boala Crohn vizează controlul inflamației, controlul deficiențelor nutriționale și ameliorarea simptomelor.

Tratament conservator/ medicamentos

Steroizi (antiinflamatoriile cele mai des utilizate în tratamentul puseelor acute moderate sau severe), azatioprină, terapie anti-TNF.

Tratament chirurgical indicat în următoarele situații

• Persistența simptomelor sau agravarea acestora în condițiile urmării unui tratament medicamentos corect condus (mai mult de 6 luni)
• Reapariția simptomelor după întreruperea tratamentului cu doze mari de corticosteroizi
• Apariție complicații specifice terapiei cu corticosteroizi (sindrom Cushing secundar, cataractă, glaucom, hipertensiune arterială secundară, necroză aseptică de cap femural, miopatii, fracturi vertebrale)
• Ocluzie intestinală prin apariția stenozelor
• Fistulă cutanată, enetero-vezicală, entero-ureterală sau entero-vaginală, entero-enterală (între porțiuni diferite ale intestinului subțire) sau entero-colică (între intestinul subțire și colon)
• Abces la nivelul cavității abdominale
• Peritonită prin perforație intestinală
• Apariția hemoragiei
• Suspiciune de malignizare confirmată prin biopsie (rezultat histopatologic)

În funcție de complicația apărută se poate indica rezecția intestinului afectat (în cazul stenozelor care obstrucționează lumenul intestinal cu prezența proceselor septice, cum sunt abcesele, peritonita; în cazul perforațiilor, hemoragiilor sau a prezenței transformării maligne), drenajul colecțiilor, desființarea fistulei cu rezecția intestinului afectat.
Uneori este necesară efectuarea unei deschideri artificiale (stomă) a intestinului subțire (ileostoma) la nivelul peretelui abdominal (în cazurile cu peritonită sau inflamație marcată, sau în cazul în care prezentați un risc crescut al complicațiilor după anastomoză/ sutura capetelor intestinului subțire secționate: proteine scăzute, tratament cronic cu doze mari de corticosteroizi), cu posibilitatea refacerii continuității digestive la 3 luni postoperator.